Povestea începe cu Sean Wallace (Joe Cole) eliminând în flăcări din peisaj un coate-goale, în încercarea de a extrage informații prețioase despre cine i-a omorât tatăl – Finn Wallace (Colm Meaney), capul irlandez al unei rețele mafiote care controlează Londra.

Dar bietul burning man n-are mare lucru de zis, așa că eroul nostru cu privire de Melanie Trump ajunge să ia la întrebări toți partenerii de afaceri dubioase ale lui tati, care sunt la fel de diverși ca naționalitățile pe care le vezi în metroul londonez: mafioți albanezi, kurzi, pakistanezi… În plus, în peisaj mai apar niște asasini plătiți de origini nordice (care acționează ca Terminatorul – modelul T-1000, nu 101, da?) și some pikeys (țigani irlandezi) care ajung să fie îmbârligați în poveste mai ceva ca-n „Snatch”.

Și totul se complică labirintic din cauza secretelor familiei extinse: partenerul de afaceri al mortului (Lucian Msamati) și băiatul lui (Paapa Essiedu), care încearcă să protejeze mult prea multe; doamna Wallace (Michelle Fairley, din „Game of Thrones”), care e un vulcan ready to blow; mezinul Billy (Brian Vernel, din „The Last Kingdom”), care nu e nici el mai breaz, nu de alta, dar are o delicioasă pasiune pentru heroină.

De ce mi-a plăcut? Pentru că Sean nu e protagonistul din poveste, chiar dacă așa a vrut să mă păcălească narațiunea. De fapt, trebuie să stai cu ochii pe Elliot Finch (Sope Dirisu), un oportunist care lucrează la a șaptea mână pentru clanul Wallace. Pentru că, vizual vorbind, serialul pare a fi the brainchild of Guy Ritchie and Quentin Tarantino, without the foot fetish. Dar violența nu e nici gratuită, nici derajantă: e elegantă ca un balet rusesc, e necesară și e credibil de brutală (ni se spune o poveste, dar nu una de adormit copiii, în care eroii trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți), e variată și plină de imaginație (Vrei să descoperi cât de mortală e o săgeată de darts în mâinile potrivite sau cum arată explozia unui corp aflat în proximitatea unei grenade? Look no further!). Fiecare episod are o secvență de războială ca la carte, care transformă Londra contemporană într-un battle ground realist și pe care abia o aștepți: am văzut destul sânge pe micul și marele ecran cât să aplaud mental desfășurarea de forțe și să nu mă plâng de „violență grafică excesivă”. Dar și pentru că a avut enough balls încât să-și elimine dintre pioni la momentul potrivit, iar sezonul 2 merită așteptarea.

Autor: Monica Ioana Buzea

FILMELE MONICAI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.