Amatoarele de povești siropoase  – dar, vai, atât de iubibile – ca „Notting Hill”, „Love Actually” sau „You’ve got Mail” spun cu mâna pe inimă cu astăzi comediile romantice nu mai sunt ce-au fost odată. Nu de alta, dar lumea nu se mai iubește ai la fel ca în anii ’90. În contemporaneitate, oamenii se cunosc virtual, se curtează în emoji-uri, ajung mai rapid în așternuturi și nu se prea înțeleg, pentru că lipsa comunicării sincere e ceva comun – îl ascultăm pe celălalt pentru a vorbi apoi noi, nu pentru a înmagazina cele transmise; ne imaginăm că „the one” ne va înțelege perfect în fiecare clipă și îl lovim sub centură (in)conștient când nu o face; cărăm în spate un bagaj emoțional pe care îl parcăm ca pe un obstacol în calea smooth sailing-ului oricărei noi relații (aruncați un ochi la reality-show-ul „Couples Therapy”, to see what I mean).

„Normal People” e un serial despre cum se iubesc oamenii în ziua de azi și este o poveste simplă: Marianne (Daisy Edgar-Jones) și Connell (Paul Mescal) sunt colegi de școală într-un orășel din Irlanda. Cele 12 episoade îi urmăresc din liceu până după facultate, de-a lungul anilor în care pierd legătura, se revăd, se cuplează și se despart, sunt chinuiți de alte relații, de familie și de depresie, ca într-un carusel emoțional.

Serialul este adaptarea cărții omonime a irlandezei Sally Rooney (2018), care a fost co-scenarista tuturor episoadelor, dar și producător executiv. Ce a rezultat este o poveste de dragoste epică, dar spusă șoptit. Personajele sunt oameni în carne și oase, conturați solid și nu unidimensional: Marianne e tocilara clasei, lipsită de prieteni, temătoare acasă și neînfricată la ore; Connell e tipul popular (dacă eram într-un serial hollywoodian, era starul echipei școlii și ieșea în gașcă alături de colegi, îmbrăcați toți în clasicele american football jackets), dar care se ascunde cam de toată lumea.

Scenariul e marcat de realism: replicile, scenele de sex, durerea, neînțelegerile (din cauza lipsei de comunicare, au o relație electrizantă gen „Du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă și nu-mi da pace”), modul în care evoluează de-a lungul anilor, finalul (care nu leagă totul cu o fundiță roșie) – nimic nu e forțat, toate sunt portretizate cu așa talent, încât te lovesc în plexul solar și acolo rămân, la mult timp după ce ai terminat porțiile scurte, de nici 30 de minute, ale serialului. Și nu doar pentru că s-a lansat și a fost urmărit în pandemie, când privitorii tânjeau după conexiuni interumane. Ci pentru că totul e de nota 10!

Edgar-Jones este finuță și intesă, Mescal e amețitor ca numele pe care îl poartă și au o alchimie dureros de bună. Ambii au fost actori relativ necunoscuți până acum, iar „Normal People” i-a transformat în staruri și – mai important – în talente cunoscute. Fanele obsedate au creat o pagină de Instagram doar pentru lanțul de argint al lui Connell, care a ajuns la 187.000 de followeri și e plin de poze cu lănțișorul în locul căruia și-ar dori să fie toate. Și speră la un sezon 2, idee care sper să nu se concretizeze, pentru că „Normal People” este o pastilă de dragoste, perfectă așa cum e: dulce-amăruie și care te vindecă de multe.

Sursă foto: Enda Bowe/Hulu (via newyorker.com).

Autor: Monica Buzea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.